Seven Pounds (2008)  Autor: cuore
(2009-04-05 08:46:21) Drama
www.cinemagia.ro/filme/sapte-suflete-seven-pounds-22687/
http://www.imdb.com/title/tt0814314/
Daca as fi citit descrierea de pe imdb probababil ca nu as mai fi vazut filmul si nu v-o recomand decat daca doriti sa stricati orice placere la vizionarea filmului.
Un film extraordinar ce naste intrebari si sentimente extraordinare. Poate este 'de vina' faptul ca l-am vazut recent, aseara, si inca sunt sub impresia lui, sau oi fi fost intr-o stare speciala, nu stiu :), dar cred ca este cel mai fain film vazut pana acum. Asta chiar daca nu-mi prea place de Will Smith :)
Filmul ruleaza inca in cinematografe.
Keywords:
sacrificiu dragoste drama
Articole similare:
A fi
Angel Eyes (2001)
Artificial Intelligence: AI (2001)
Creatorul de teatru
Desperate Housewives (2004)
Nota 5.00 din 1 voturi
Pentru a putea adauga un comentariu, trebuie sa te inscrii!
Comentarii:
(14)
Parerea mea
am vazut filmul pentru ca imi actorul
Sapte suflete - e schimbul echitabil?
Mi-a placut si filmul - de Will Smith imi placea oricum :) O tema interesanta care atinge, daca stai si reflectezi asupra ei, nuante etice, religioase, controverse filosofice... Multa suferinta, apasarea enorma a greselilor, dorinta mai presus de viata de a compensa ce nu mai poate fi reparat... Ma intreb daca un om ar putea face la fel, fara sa aiba motivatia pe care a avut-o personajul principal. Dar este, oare, bine sa faca astfel?...
Re: schimb echitabil
cuore (2009-09-12 23:33:19)
Daca un om ar putea face la fel fara motivatia din film ? Parerea mea e ca tocmai motivatia personajului dauneaza cumva valorii actelor sale. Deci bineinteles ca nu e corect sa faca ce a facut avand o asemenea motivatie. Poate ca alta ar fi fost situatia daca ar fi fost vorba doar de a-si darui inima celei pe care o iubeste. Si de fapt chiar acest act da valoare filmului. Afli pe parcurs, cumva cu neplacere si dezamagire, ca motivatia lui a fost de fapt, la baza, alta. Si aduce in discutie si ego-ul personajului. In aparenta renunta la sine, dar de fapt este extrem de ranit in ego-ul lui. Este atat de pornit pe ego-ul lui care l-a dezamagit incat nu-i mai pasa ca distruge si persoana sa, cu tot ce are valoros, odata cu ego-ul. O reactie mai potrivita, cred eu, ar fi fost umilinta. Dar ramane prizonier ego-ului, mandru, si hotarand in continuare probleme de viata si moarte. Pacalit fiind ca astfel se ridica, cumva, "deasupra". Deci, intrebarea care ramane: cat de departe poate merge dragostea ?
Re: schimb echitabil
cuore (2009-09-20 21:30:04)
De fapt cred ca ai dreptate Lorena. Oricat de bine intentionat ar fi cineva, nu ar putea face asta. Nici chiar un indragostit. Este doar un personaj de poveste, care se comporta dupa cum isi misca autorul pana si prin urmare este lipsit de sens sa incercam sa-l intelegem prea adanc. Important nu este ce a facut el, ci intrebarile pe care ne sileste astfel autorul sa ni le punem.
Dragoste, vinovatie...
De fapt, eu nu vad accentul pus pe dragoste - ca motivatie a demersului sau. Dragostea a (re)aparut in viata personajului cand el deja incepuse sa puna la punct detaliile planului. Dragostea chiar a fost un buton care l-a facut sa ezite inainte de a se sinucide (s-a reasigurat, vorbind cu doctorita iubitei lui, ca aceasta nu avea alta sansa sa traiasca, ca momentul era crucial pentru ea). Nu s-ar mai fi sinucis, ca sa poata trai alaturi de ea.
Initial, ideea lui de a face ce a facut, cred eu ca a rezultat din cauza ca nu mai putea suporta vina accidentului si urmarile lui. Si eu ma intrebam daca asta (renuntarea la viata proprie, chiar spre folosul altora) ar putea indreptati pe cineva sa faca jocul asta de scena, care, de fapt, are la baza neputinta de a mai suporta vinovatia. E o fuga, chiar daca are nuante altruiste :)
Re: Dragoste, vinovatie...
cuore (2009-09-21 16:41:33)
Daca nu ar fi avut dragoste, cred ca si-ar fi pus pur si simplu pistolul la tampla fara sa se chinuie in elaborarea acelui plan complicat. Cred ca a simtit dragoste pentru fiecare dintre cei carora le-a daruit ceva si, probabil, chiar ar fi vrut sa aiba mai mult de daruit, pentru mai multi din semenii pe care ii iubea. Fara aceasta dragoste poate ca nici nu ar fi simtit remuscarea si vinovatia cu o asemnea intensitate. Parerea mea e ca, dimpotriva, vinovatia a fost picatura care a umplut paharul, dorinta exista, desigur nu sub o forma asa de radicala.
Si totusi dragoste
cuore (2009-09-21 16:54:55)
Lorena, mersi de punctul de vedere, e incredibil ce poate face o discutie. :). Acum imi place mai mult povestea fiindca cred ca motivatia a fost totusi dragostea. A pornit din dragoste de oameni, a luat o hotarare nebuna din vinovatie, dar in final motivatia a fost tot dragostea. Vinovatia s-a topit in dragostea pentru Emily Posa, o asemenea dragoste sterge totul si aduce viata si in desert. Hotarea lui a fost in final eroica si tragica, mai ceva ca in Romeo si Julieta. Ar mai fi putut avea o zi cu ea, care probabil ar fi valorat pentru el mai mult decat toata viata si totusi si-a dat seama ca ar risca astfel viata iubitei. Altcineva nu ar facut probabil asta, dar pentru el usa era deja deschisa, doar mai acceptase o data asa ceva, desi atunci din motive cu totul diferite.
Cateva lamuriri
cuore (2009-09-21 17:33:26)
Cand am vorbit de ego-ul lui, cu cateva mesaje inainte, credeam ca dragostea i-a complicat planul, si a fugit de ea intr-un final, tocmai de teama sa nu-l faca sa se razgandeasca. Sincronizarea cu starea bolii ei a fost binevenita. Si inca ma intreb daca acele inca cateva zile, saptamani, poate chiar luni, nu ar fi contat pentru Emily Posa mai mult decat ceea ce el i-a daruit. De aceea ziceam ca s-a jucat cumva arogant cu viata si cu moartea, preferand planul lui unei iubirii de cateva saptamani. Si nu se stie, poate chiar ar fi aparut ceva... Oricare ar fi motivele, o sinucidere tot egoista ramane. Cel ramas, Emily, il va condamna mereu. Si cred ca a ramas acum ea cu vinovatia. Ce ar putea sa gandesteasca cineva in situatia ei, in momentele vietii, de multe ori banale: "A meritat asta viata unui om?". O umbra ce se va intinde chiar si peste toate bucuriile ei viitoare. Cum spuneam, un film minunat.
:)
Mda, m-ai facut si pe mine sa ma gandesc la alte unghiuri :)
- ai dreptate cand spui ca fara dragoste de oameni fuga i-ar fi fost mult mai simpla, un glont si gata. El insa a vrut sa ajute dezinteresat (sau punea, oare, totusi, in balanta o relativa compensare a ceea ce distrusese?), nu doar sa iasa din scena.
- totusi, raman la ideea ca dragostea fata de noua femeie din viata lui nu a avut de-a face cu hotararea initiala cu care a demarat intregul plan. El deja stabilise tot, inainte de primul contact personal cu Emily. Voia sa se sinucida si sa ajute simultan alte vieti nefericite fara sa aiba - la inceput - motivatia dragostei fata de ea, ci doar o dragoste universala fata de oameni, o mare compasiune fata de durerile lor.
- "Motivatia a fost totusi dragostea", spui tu. Ok, dar nu in sensul strict fata de Emily, ci in sens larg, cuprinzator. Raman insa la parerea ca dorinta cu care a pornit ideea lui a fost sa scape de calvarul supravietuitorului, de agonia vinovatiei. Daca ar fi fost doar dragostea, cu siguranta ar fi putut ramane in viata si sa faca muuulte fapte bune - de la a-si ceda averea (cum a si facut) , pana la voluntariat in sisteme sociale etc. Sigur, nu ar fi fost aceeasi amploare/intensitate a ajutorului dat, numai ca pe o durata mai lunga de timp ar fi ajuns sa ajute mai multi oameni... Ideea lui (de la bun inceput) era sa scape de viata care il facea tare nefericit. Nu isi mai aprecia propria viata, in timp ce altii si-o doreau cu disperare.
Parerea mea
Nu cred ca e vorba de Ego.
E vorba doar de o imensa vinovatie data de aceea clipa de aroganta in care cititul unor mesaje in masina pare mai importanta decat...
O cunoastem cu totii :-(
Restul e doar metafora.
Kundera a scris undeva intelept ca Oedipus si-a scos singur ochii pt ca s-a simtit vinovat de faptele sale, desi in momentele respective nu era in cunostinta de gesturile facute.
Totusi si-a asumat rezultatele propriilor actiuni faptele si s-a flagelat pt ele desi orice curte de justitie l-ar fi exonerat de vinovatie. Gestul acestei asumari de responsabilitate l-a facut cu adevarat maret.
Cu alte cuvinte gesturile eroulului din acest film era sa isi pedepseasca aroganta acelui moment de nesabuinta, sa is curete Karma.
Gest original dar nu un gest maret.
ego versus ego
cuore (2009-10-05 18:53:46)
Tristan, ma bucur mult sa te aud din nou. Mai ales ca m-ai facut in sfarsit sa pricep, prin exemplul cu Oedipus, de ce nu am fost inteles pana acum :). Nu mi-am dat seama ca eu definesc ego-ul prin prisma celor citite despre chietism. Aceasta doctrina crestina a linistii sufletesti afirma ca in ambele extreme exista o exacerbare a ego-ului. Mai tii minte cand acum cativa ani ai spus aceste frumoase cuvinte: "nu te mai da asa mic, ca nu esti asa de mare":) ? Lupta cu ego-ul nu inseamna umilinta, sau suferinta, autoflagelarea, scoaterea ochilor :), servitutea, injosirea, etc. Astea doar pervertesc ego-ul in mod obscen. Ajungi sa te apreciezi pentru cat esti de umil, sa te simti "mare" fiindca reusesti sa fii asa "mic", sau in cazul lui Oedip, asa de corect, asa de responsabil pentru faptele sale. Chiar stii pe undeva ca oamenii te vor admira pentru asta. Chietismul considera ca pentru a dobandii linistea sufleteasca (fiinta fara ego care este in comuniune cu Dumnezeu) trebuie sa urmezi calea de mijloc, adica sa nu te remarci sub nici o forma. Sa fii omul pe langa toti trec si nu-l observa, sa nu fii printre cei buni, dar nici printre cei rai. Abia atunci ego-ul nu va mai avea de ce sa se agate, iar gandurile tale se vor putea indrepta limpezi unde voiesti. Imi cer scuze pentru intrarea pe teritoriul religiei. Prin urmare trebuie sa recunosc ca aveti dreptate. A actionat din vinovatie. As fi putut pomeni de ego doar daca era o persoana religioasa.
Vinovatia
cuore (2009-10-05 20:17:36)
Tristan, spui ca orice tribunal l-ar fi exonerat de vinovatie. Deci nu este vorba aici de drepate si nici despre curatirea karmei. A fost un film, imi scapa numele, cu un evreu caruia i-a fost ucis unicul fiu. L-a omorat si el pe ucigas si apoi a insistat sa fie condamnat pentru crima cu premeditare, pledand vinovat desi avea sanse sa fie incadrat altundeva. Asta inseamna dreptate. Rece, luandu-se in calcul fapta si consecinta. Acel evreu a avut simtul dreptatii si al responsabilitatii. Vinovatia in schimb este o traire emotionala puternica si confuza, deseori fara suport real, fara legatura cu dreptatea. Este o dezamagire uriasa de propria fiinta "ce am putut EU sa fac!". "Daca ar fi facut-o altul nu ar fi fost o problema atat de mare, dar nu EU".
Parerea mea
"Tristan, spui ca orice tribunal l-ar fi exonerat de vinovatie." Deci nu este vorba aici de drepate si nici despre curatirea karmei."
Cuore nu are legatura una cu alta. Curatirea Karmei e o operatie cat se poate de personala. Nici un tribunal nu are detergetul potrivit. Poate pt ca ei curata doar petele declarate social nedorite.
deprimant
horex (2010-01-10 23:59:58)
Am vazut si eu intr-un final filmul. Cred ca iti trebuie o stare foarte buna ca sa-l digeri. Interesanta, de acord, tema de reflexie dar nu stiu, filmul m-a apasat ff tare. Asta poate pentru ca personajul interpretat de will smith avea ceva foarte tragic in el, acea imensa vinovatie.
|
Seven Pounds (2008)Autor: cuore (2009-04-05 08:46:21)
